Au trecut niste ani prin mine. Ma schimb mereu. Ceea ce pe vremuri era un blog, acum este un act de mare curaj. O oglinda in care sunt gata sa imi privesc clipele.
Cineva mi-a spus odata ca primul pas catre raspunsurile tuturor intrebarilor il pot face iubindu-ma pe mine insami. Cel mai greu. Dar asa este.
Din pacate si spre marea mea surprindere, e extrem de greu pana intelegi, si mult mai greu sa accepti. Orice as fi zis acum ani si ani, nu ma gandeam ca voi avea nevoie de o asa maiestrie si forta. Pentru ce? Ca sa descoperi ca exista niste limitari crunte cu care trebuie sa traiesti, si sa te iubesti in conditiile astea. Cineva acolo sus vrea sa ne invete sa tacem si sa acceptam, fara furie, cu seninatate. Crunt.
Mda, cam asta sunt eu.
Bine ai revenit, surioara!!!
RăspundețiȘtergereInvatam mereu, lectii peste lectii ne da viata, totul esa invatam din ele. Uneori mai ramanem cu restanta la cate o lectie, dar viata ne mai da o sansa sa ne invatam lectia. Asta e..trebuie sa le ducem, desi nu e usor. Dar ce e usor in viata?
Ma bucur nespus sa te regasesc din nou in blogosfera :) Aici parca e mai multa liniste decat pe alte "canale" virtuale ;)
Tipuuuuup!
Bine te-am regasit aici, sis! Deh, cand eram mai tinerica mi se parea totul mai usor, nu ma gandeam ca greul e chiar greu :P Aici chiar e liniste, sunt doar eu cu gandurile mai sincere si curajoase ca niciodata si cu prietenii mei dragi :-) Pup!!! Si multumesc pentru toate.
ȘtergereSunt de acord, cu excepția ultima parte. Nu există nimeni grija de tine. cu excepția pentru tine :P
RăspundețiȘtergereDepinde de credinta fiecaruia... Eu cred in regula bumerangului, tot ce faci se intoarce ca efect asupra ta la un moment dat. Si orice gand se materializeaza candva...
Ștergere