Oare e cineva care are atata curaj incat sa-si accepte singuratatea cu resemnare?
Oare e cineva care are atata intelepciune incat sa isi cunoasca si sa-si numeasca trairile?
Oare e cineva atat de liber incat sa-si strige nevoia de Dumnezeu in noapte, in munti, in paduri sau in vant sau in ploaie? Si care nu sa fuga de el insusi agatandu-se de altii?
Oare de ce nu putem tacea la infinit??
Oare chiar exista taceri perfecte intre suflete pereche?
Oare chiar suntem animale sociale?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu